Primul meu studio de videochat – ABS Studio – Studio videochat Bucuresti

Primul meu studio de videochat

Cum m-am apucat de videochat?
februarie 26, 2018
Ce este videochatul?
martie 31, 2018

Hello! Hello! Data trecuta v-am povestit cum mi-am luat eu tzeapa acum multi ani si v-am promis ca in urmatorul articol va voi povesti despre evolutia videochatului din perspectiva mea.
Hai sa vedem. Va spuneam ca m-am angajat la un studio in ziua in care am implinit 18 ani insa nu v-am spus cum arata.

Studioul era situat undeva in zona Hala Traian, intr-o curte in genul celor nationalizate. In curtea resprectiva erau vreo 3 cladiri/vile destul de maricele (toate proprietate personala ale sefului). Intr-una din cladiri locuia el si mama sa. In alta se aflau birourile, studioul foto si alte incaperi nefolosite. Erau chiar si cateva camere pe care le oferea ca si cazare modelelor din afara Bucurestiului. Cladirea cea mai mare era folosita ca si studio.

La parter erau vreo 3 camere destul de maricele (peste 40mp) si la etaj erau alte 6 sau 7 camere, mai mici de data aceasta. In camerele de la parter erau cate 3-4 calculatoare cu canapelele aferente, compartimentate cu draperii (ati inteles bine erau draperii pe sina in loc de pereti – asta pentru cei care nu cunosc vremurile acelea si au vazut sau auzit doar de glam-ul din zilele noastre). Nu era nimic obscur in asta. Ba chiar la aproximativ 2 ani dupa, cand am plecat de acolo, am gasit un studio care nu avea nici macar acele draperii si la alti 2 ani altul care avea fix acelasi tip de compartimentare doar culoarea draperiilor fiind diferite. Draperiile respective erau multifunctionale: ofereau o oarecare intimitate (va dati seama ca nu puteai sa respiri fara sa auda si colega sau colegele) si in acelasi timp erau si decor. Spatiul de lucru era undeva la 2m/1.5m, si nici nu aveam nevoie de mai mult :P.

Camerele Philips PCVC840K/00 erau la toate calculatoarele. Stau si ma gandesc cum as putea sa explic claritatea lor. Hai sa punem problema in felul urmator…daca erai super complexata de aspectul tau fizic, cu siguranta nu te deranja. Ochii daca nu erai fardata ca la circ apareau ca 2 puncte. Totul era in ceata. Si sa tinem cont ca erau camere de ultima generatie la acea vreme.

 

 

Calculatoarele nu mai zic, huruiau din toate ventilatoarele. Cea mai buna pastila pentru ele era sfantul restart. Eventual “Lasa-l si tu 5 minute sa se raceasca” – ar fi fost sfatul tehnicului.
Luminile…pfff… daca le putem numii asa… erau 2 neoane (unul alb si unul galben) prinse cu suruburi de mese fix sub monitoare. Cand plecam de la munca (pe timp de zi) mi se parea ca cineva a stins becul 😊). Ne capia insa era normalitatea noastra. Nu comentam pentru ca asa trebuia sa fie.

Nu stiam cat platesc membrii si nici cum. Calculatoarele erau blocate si nu poteai accesa decat siteurile pe care lucrai. Nici macar pe acelea nu puteai vedea pagina principala. Noi stiam doar ca in tara ajung 0.017 eurocenti/pe minut, din care partea noastra era 50%. Ne calculam banii la mii de minute petrecute in privat. Faceam pe noapte 2-3 mii de minute. Programul era de 12 ore/tura si trebuia sa avem minim 3 ture/ saptamana lucrate. Iti alegeai tura de noapte sau pe cea de zi. Program de la 9 la 21 si invers pentru cele de noapte.

Ma veti intreba cum sa faci 3000 minute de privat in 12 ore. Simplu… reuseam sa tinem cate 3-4 membrii odata in privat. Maximul de membrii care puteau intra era de 6. Si cu toate acestea 2000 de minute nu insemna mai mult de 34 euro. Aveam nevoie de imaginatie, nu gluma. In special eu pentru ca nu voiam sa ma dezbrac la acea vreme.

Citeam tot ce apucam in timpul liber… ziare, carti, etichete de la diferite produse. Aveam nevoie de subiecte de conversatie. Aveam nevoie de cultura generala.
Videochatul era atat de nou incat nici persoanele care erau acolo (traineritele cum le numeam) nu prea stiau ce se ne invete mai mult decat cum sa folosim site-urile.
Si sa ne intoarcem la zilele noastre. Camere HD, 4K, 3D, cu telecomanda… camerele de lucru cat o camera de hotel de minim 4 stele, pereti impodobiti cu cristale si diamante si mai stiu eu ce tablouri de 2m/2m, tablii de paturi din piele, in stil Baroc sau Ludovic al nu stiu catelea, posibilitati nenumarate de tinute, make-up artisti, profesori de engleza, profesori de cultura generala (ca de… nu au fetili timp sa citeasca acasa un ziar online).

 

 

Traininguri peste traininguri, si cu toate astea…ghici ce… sunt prea obosite sa vina la munca. Fapt valabil si la baieti.

Anyway… site-urile acum cer… calitatea imaginii, decor, configuratia calculatoarelor sa fie de ultima generatie. Totul la cel mai inalt nivel posibil

Daca pe vremea aceea ne rugam in ziua de plata sa fie sefu’ acasa sa ne dea banii (ca daca era prin cine stie ce tara calda puteam sa asteptam si cate 1 saptamana in plus), azi lucrurile sunt mult mai clare, date de plata (pe care noi, patronii nu le depasim ca nu este permis), taxe platite, abonamente la clinici private, bonusuri de performanta, de prezenta, de angajare si cate si mai cate. Totul pentru ca modelul sa fie multumit.

Si cu toate acestea, inca aud modele care spun “Ana, nu mai stau lucrurile cum stateau la inceput”!… Nimic mai corect – lucrurile stau de 100 de ori mai bine din toate puntele de vedere.
Vai, Doamne, cat pot sa ma lungesc cu articolele astea. Chiar a inceput sa imi placa 😊)! Si mai am o gramada de spus despre evolutia asta nebuna a industriei adult in Romania, dar poate mai completez si data viitoare. See ya!

ABS
ABS

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Suna acum
Call Now Button